Acum, Învăţătorul îşi instruiește ucenicii: le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile şi i-a luat drept martori ai vieţii sale, ai minunilor, ai patimii şi ai morții sale, şi ai slavei învierii lui. (Lc 24, 45. 48.)

Apoi i-a condus până spre Betania, şi ridicându-și mâinile i-a binecuvântat. – Și pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi s-a înălţat la cer (Lc 24, 50), până ce un nor l-a luat din ochii lor. (Fap l, 9.)

Isus s-a dus la Tatăl. – Doi Îngeri înveșmântați în alb se apropie pentru a ne spune: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? (Fap l, 11.)

Petru şi ceilalţi se reîntorc la Ierusalim cum gaudio magno – cu mare bucurie. (Lc 24, 52.) – E drept ca Sfânta Umanitate a lui Cristos să primească închinarea, lauda şi adorarea tuturor ierarhiilor îngereşti şi a tuturor legiunilor de preafericiți întru Slavă.

Dar tu şi cu mine ne simţim orfani: suntem trişti şi mergem să căutam mângâiere lângă Maria.