Eşti toată frumoasă şi fără nicio pată. – Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, grădină încuiată, fântână pecetluită. – Veni: coronaberis. – Vino: vei fi încoronată. (Ct 4, 7. 12. 8.)

Tu şi cu mine, dacă am avea putere, am face-o şi noi Regină şi Stăpână peste toată creația.

Şi s-a arătat în cer un semn mare: o femeie care purta pe cap cununa cu douăsprezece stele. – Înveșmântată cu soare. – Luna era sub picioarele ei. (Ap 12, 1.) Maria, Fecioara fără pată, a îndreptat greşeala Evei: şi a zdrobit cu călcâiul ei preacurat capul şarpelui infernal. Fiică a lui Dumnezeu, Mamă a lui Dumnezeu, Mireasă a lui Dumnezeu.

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh o încoronează ca vrednică Împărăteasă a Universului.

Şi Îngerii, supuşii ei, i se închină... şi patriarhii, profeţii şi Apostolii..., și martirii, mărturisitorii, fecioarele şi toţi sfinții..., şi toţi păcătoşii, şi tu şi cu mine.