726
Pierzând mângâierile omeneşti, ai rămas cu un simţământ de singurătate, ca agăţat de un fir deasupra golului unui abis negru. — Şi tânguirea ta, strigătele tale de ajutor, pare că nimeni nu le aude.
Meriţi, pe bună dreptate, să te simţi părăsit. — Fii smerit, nu te căuta pe tine însuţi, nu căuta comoditatea: iubeşte Crucea — s-o suporţi, e puţin — şi Domnul îţi va auzi rugăciunea. — Şi simţurile tale se vor potoli. — Şi inima ta se va închide din nou. — Şi vei avea pace.
Subiecte
Acest număr în altă limbă
Document tipărit din https://escriva.org/ro/camino/726/ (13.05.2024)