Prolog
Acea mamă,
cu sfântă pasiune, ca toate mamele,
îl numea pe micuțul ei:
prințul, regele, odorul, soarele său.
Dar eu m-am gândit la tine.
Şi am înţeles
—・ce tată nu poartă în suflet duioșiei mamei?
că vorbele acestei blânde mame nu aveau
nimic exagerat:
tu... tu eşti mai mult decât o comoară,
valorezi mai mult decât soarele:
Sângele lui Cristos!
Cum nu voi merge să iau sufletul tău
—・aur curat —
ca să-l pun pe forjă
şi să-l lucrez în foc şi cu ciocanul,
până a face din acest aur nativ o splendidă bijuterie
s-o ofer Dumnezeului meu,
Dumnezeului tău?”
Această carte în altă limbă
Document tipărit din https://escriva.org/ro/forja/intro/prolog/ (13.05.2024)